Ce este Cateheza?
Cateheza este activitatea învățătorească a Sfintei noastre Biserici Ortodoxe, care datează încă de pe vremea Mântuitorului Hristos. Iisus este numit în repetate rânduri, „Învățătorule” (cf. Matei 19, 16; 22, 35-36). Căci Domnul și-a desfășurat activitatea de propovăduire a Evangheliei Sale în duh catehetic, întrucât, acolo unde lumina bunei cunoașteri lipsește, nu se poate construi o viață cu adevărat virtuoasă în Hristos. Iar odată cu învierea Domnului și Înălțarea Sa la Cer, Sfinții Apostoli, Părinții Apostolici, precum și toți ceilalți care le-au urmat și încă le urmează pe această cale, au păstrat, ba chiar au dezvoltat și încă dezvoltă considerabil, această bună și rodnică lucrare misionară.
La începuturile Sfintei Biserici, lumea era străbătută în lung și-n lat, pentru „ca toți oamenii să se mântuiască şi la cunoștința adevărului să vină” (I Timotei 2, 4). Și, pe fondul lipsei de organizare, dar și a unei libertăți reduse, din punct de vedere pastoral-misionar, mulți erau botezați în numele Preasfintei Treimi, fără ca mai înainte să parcurgă o perioadă de pregătire și de cercetare duhovnicească. Ei aveau o dorință sinceră și curată de a se încreștina și totul se desfășura într-un mod spontan, după auzirea propovăduirii Cuvântului lui Dumnezeu. Numai că, atunci când au fost ademeniți să lepede credința creștină, fie prin felurite momeli îmbietoare, fie sub amenințarea martiriului pentru Hristos, mulți au cedat ușor presiunilor, renunțând astfel la veșnicie. Cauza era tocmai lipsa de cunoaștere a credinței creștine, dar și a adevăratelor valori, pe care creștinismul ni le oferă, atât în lumea aceasta, cât și în cealaltă.
Și ce a făcut Sfânta Biserică? A făcut ceea ce ar face orice mama. În concret, și-a pregătit copiii pentru drumul greu și anevoios, pe care aveau să îl parcurgă în viață. A format instituția catehumenatului, prin care a instruit candidații la Sfântul Botez. Așa se face că, atunci când un om dorea să vină la Sfânta Luminare, el era trecut printr-un proces amplu și serios de instruire, dar și de cercetare, în ceea ce privește intențiile sale. Tocmai de aceea, cateheza în Biserica Primară avea mai multe etape, până când, catehumenul era admis la Dumnezeiescul Botez.
1. Cateheza Morală
Întâi avem Cateheza Morală, în care, catehumenilor li se prezentau cele zece porunci, care au fost, sunt și vor fi mereu, dovada legăturii noastre cu Dumnezeu. Tot aici, candidatul era întrebat ce ocupație are și de ce dorește să se încreștineze. El era cercetat cu multă seriozitate, deoarece multe meserii nu erau (și încă nu sunt) compatibile cu viața în Hristos. Așadar, celor care desfășurau activități ce necesitau slujire la idoli, sau alte practici păgâne și imorale, cum ar fi: nuditate, înșelătorie, prunc-ucidere, s.a.m.d., li se cerea să renunțe la aceste murdării (și încă li se cere). Ca un scurt exemplu, îl vedem pe Sfântul Apostol Pavel, care a stârnit un uriaș conflict în Efes. El dezvăluise înșelarea din slujirea la idoli și propovăduia lepădarea de aceste practici demonice, fapt pentru care, i-a produs pierderi majore lui Dimitrie argintarul (cf. Fapte, 19, 23-41). În concluzie, Cateheza Morală ne cere să lepădăm viața păcătoasă, imorală și să primim învățătura sfântă și morală a Evangheliei Domnului, pe baza căreia să ne schimbăm viaţa în Hristos.
2. Cateheza Biblică
În al doilea rând avem Cateheza Biblică, unde catehumenii erau instruiți în cunoașterea Sfintei Scripturi. Totul se făcea într-un cadru organizat, deoarece accesul la textul scripturistic era redus, cauza fiind lipsa de tehnologizare a lumii, iar cei care știau să citească erau foarte puțini la număr. Ca să nu mai spunem că, abia pe la jumătatea secolului al IV-lea (anul 367 d.Hr), într-o scrisoare pascală a Sfântului Atanasie al Alexandriei (cel Mare), găsim prima structurare completă și certificată a Cărților Noului Testament. În vremurile noastre, am putea spune că, o continuare a Catehezei Biblice se regăsește în Canonul Sfântului Andrei Criteanul, pe care, Sfânta Biserică îl parcurge în Postul Sfintelor Paști. Mai întâi, în prima săptămână din Post (de Luni până Joi), iar mai apoi, integral, în Miercurea din săptămâna a cincea din Post. Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul ține locul catehezei, pe care o făcea episcopul în Biserica Primară, în anumite ceasuri, i.e., ceasul al III-lea din zi (ora 9:00). Așa, candidații la Sfânta Luminare (catehumenii) primeau învățătura biblică și începeau să cunoască ce este creștinismul.
3. Cateheza Dogmatică
În al treilea rând avem Cateheza Dogmatică, în care se explica învățătura de credință – Crezul Niceo-Constantinopolitan (formulat de către Sfinții Părinți, sub inspirația Duhului Sfânt, în cadrul primelor două Sinoade Ecumenice, Niceea 325 și Constantinopol 381.). Cu toate acestea, inițial, Simbolul de Credință era liturgic și nu dogmatic, întrucât, la Botez, catehumenul era întrebat: Crezi tu în Dumnezeu, Tatăl Atotputernic? – Cred!……o afundare….Crezi tu în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care S-a născut de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria, a fost răstignit sub Ponțiu Pilat, a murit, a înviat a treia zi din morți și S-a urcat la cer și șade de-a dreapta Tatălui; Care va veni să judece vii și morții? – Cred!……altă afundare…Crezi tu în Duhul Sfânt și în Sfânta Biserică? – Cred!……altă afundare. Acesta era interogatoriul baptismal ce revela structura trinitară a mărturisirii de credință – regula fidei (Paul L. GAVRILYUK, Cateheză și Catehumenat în Primele Veacuri ale Bisericii, Editura Doxologia, Iași, 2018, pp.101-102).
Mai apoi, pe fondul disputelor hristologice, Simbolul de Credință a căpătat un statut și o funcționalitate dogmatică, tocmai pentru că, prin el era păstrată dreapta credință în Sfânta Biserică. Iar episcopul tâlcuia Simbolul de Credință, în cel mai mic detaliu, activitate care se numea explanatio simboli. Și înainte de Sfântul Botez, catehumenului i se cerea să rostească acest Simbol de Credință, activitate care se numea redittio simboli. Odată ce catehumenul primea Taina Sfântului Botez, el intra în creștinătate (devenea membru viu al Sfintei Biserici), având un statut de neofit (persoană care a îmbrățișat de curând o nouă religie – în cazul nostru cea creștină – abandonând credința veche, sau statutul de persoană care nu aparținea nici unei religii).
4. Cateheza Liturgică (Mistagogică)
Abia apoi, nou-botezatul, alături de toți ceilalți membri ai comunității euharistice (creștinii), putea lua parte la cea de-a patra treaptă învățătorească, ce se numește Cateheza Liturgică (Mistagogică). Aici, creștinii sunt introduși în profunzimea Sfintei Liturghii, precum și a Sfintelor Taine. Așadar, Cateheza Liturgică (Mistagogică) poate fi receptată numai de către cei care au primit Taina Sfântului Botez, Taina Mirungerii și Taina Sfintei Euharistii (Sfânta Împărtășanie). Căci numai dacă a gustat din bogăția Harului Duhului Sfânt, prin experierea tainelor inițierii creștine, poate omul să priceapă cuvintele omenești, care țintesc să explice (atât cât se poate), profunzimea lucrării lui Dumnezeu cu noi, poporul Său (un bun exemplu ne sunt Catehezele Mistagogice ale Sfântului Chiril al Ierusalimului).