Ortodoxia este calea noastră spre Împărăția lui Dumnezeu, iar această cale este Adevărul întrupat, Însuși Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, viața noastră cea veșnică, precum El ne spune: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14, 6).
Credinţa noastră în Dumnezeu cel întreit în Persoane, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, este energia sufletului, care ne conduce întreaga viață duhovnicească. Ea este legătura vie, liberă și conștientă dintre noi şi Domnul. Credința aceasta se cultivă în Biserica lui Hristos, „Stâlpul şi temelia adevărului” (I Timotei 3, 15). Ea este cea mai mare jertfă pe care noi I-o putem oferi Lui, deoarece libertatea voinței face posibilă atât depărtarea de Dumnezeu, prin necredință, cât și unirea cu Dumnezeu, prin credință.
Prin credința în Dumnezeu toate sunt posibile, căci „toate sunt cu putinţă celui ce crede” (Marcu 9, 23). În lucrarea „Răspunsuri către Talasie”, Sfântul Maxim Mărturisitorul învață că omul credincios este în permanentă legătură cu Dumnezeu, deoarece „credinţa este o putere de legătură, care înfăptuieşte unirea desăvârşită, nemijlocită şi mai presus de fire a celui ce crede, cu Dumnezeu cel crezut” (Filocalia 3, p. 146, 2005). Și ce poate fi mai bun și mai folositor, decât a fi mereu în brațele lui Dumnezeu?
Prin Ortodoxia pe care o trăim, noi, poporul lui Dumnezeu, transmitem lumii mesajul Evangheliei Domnului nostru Iisus Hristos, Cel înviat din morți a treia zi (cf. Marcu 9, 31). Propovăduirea noastră este în fapt lucrarea Sa, căci El se propovăduiește pe Sine prin noi, fiind și singurul care are putere să ne mântuiască, dăruindu-ne astfel viață veșnică. De acest lucru ne asigură El Însuși, când zice: „Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, viu va fi şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac” (Ioan 11, 25-26).
Acest mărgăritar eshatologic, viața veșnică, este planul cel mare al lui Dumnezeu cu neamul omenesc, precum Însuși Domnul Hristos spune: „Aceasta este viaţa veşnică: <<Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis>>”. Darul lui Dumnezeu pentru noi este atât de mare, încât mintea noastră nu poate să priceapă deplin complexitatea lucrurilor. Generozitatea lui Dumnezeu, izvorâtă din nemărginita Sa iubire față de noi, întinde înaintea noastră o nesfârșită purtare de grijă, precum și zice: „Eu am venit ca viaţă să aibă şi din belşug să aibă” (Ioan 10, 10).
Iubirea este trăsătura ontologică a lui Dumnezeu, după cum zice și Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan: „Noi am cunoscut şi am crezut iubirea, pe care Dumnezeu o are către noi. Dumnezeu este iubire şi cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru el” (I Ioan 4, 16). Porunca iubirii este cel mai mare și mai înțelept lucru din toate: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta. Aceasta este cea dintâi poruncă, iar a doua e aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuşi. Mai mare decât aceasta nu este altă poruncă” (Marcu 12, 30-31). Aceasta este Ortodoxia, Taina Iubirii de Dumnezeu și de aproapele, prin care se restaurează viața noastră în Hristos. Maran atha! – Domnul vine! ( I Corinteni 12,22).